IUBITE ...

Iubite,
a înțeles nemărginirea
tăcerea noastră de acum,
cărări ce duc spre-acelaşi drum,
Eu, vale-nvăluită-n fum,
Tu, cânt ce ține nesfârşirea.

Iubite,
baladă pentru ciocârlie
pui strunelor de la vioară,
ofrandă-n răsarit de vară,
dusă pe-aripa care zboară
gingaşei flori, fiind solie.

Iubite,
dorul aprins înfioară firea
în sărbătoare de lumină,
un anotimp dorit să vină,
inundă-a macului grădină,
prinos de taină, înflorirea.

Iubite,
cuprinsa zare nesfârşită
în ritual de venerație,
aude-aceeaşi incantație,
aceeaşi sfântă exultație,
trăirirea-n roşu-mpărtăşită.

Iubite,
din negrul punct al veşniciei,
se-ntinde selenara noapte,
Eden cu mere roşii coapte,
lume de miere şi de lapte,
în Universul armoniei.

Iubite,
sfânt gândul tainic îi slujeşte
Cuvântului plin de ardoare
în cartea vieții. El e Soare,
de început şi de-nălțare,
când floarea inimii tânjeşte.

24 sept. 2017
Mara Emerraldi

ALEGORIE

De la început,
dintr- un târziu,
drum străbătut
am să rescriu.

Trece-voi frumosul,
culori de pe floare,
de la vis, mirosul
făr' de-asemănare.

M-oi găsi mireasă
cu Călin drept mire,
Mac, ca o crăiasă
sau ca o uimire!

Braţele-mi lejere,
lângă trup - silfidă,
'mpărţind mângâiere,
sărut - zaharidă ...

Cerul angelesc
verdele atinge,
flăcări roşii cresc,
vâlvătaia-ncinge,

Bătăi ce se scurg
în aripi ce zboară
din zori în amurg
- zbor ce înfioară.

În incandescenţa
soarelui din noi
găsim chintesenţa
- întregul din doi.
...............................................
Râs de zână, fără poate,
ne-a născut a-i fi măsura.
Uroborul timpul roade
şi se dă în cerc de-a dura ...

Învârtind a ei baghetă
din fulgi albi de păpădie,
Zâna, basmul îl repetă ...
... Alt poem alegorie ...

21 sept. 2017
Mara Emerraldi

DEMONSTRAȚIA ILUZIEI

M-am născut spre ,,a fi'',
un adevar incontestabil,
certificat în anale,
care, la urma urmei,
datorită adevarului
el insuşi relativ,
,,a fi'' e o iluzie,
de unde rezultă că
sunt Iluzie.

Trăiesc cu speranța zilnică
la un mâine,
un mâine devenit speranță,
o iluzie continuă,
o iluzie deşartă,
mă trăiesc spre a fi iluzie,
de unde rezultă că
sunt Iluzie.

Numai
trecutul este sigur şi concret,
dar ținând cont că
m-am nascut ,,a fi''-iluzie,
m-am trăit speranță-iluzie,
am ajuns într-un
,,am fost''- Iluzie.

Iluzie
- Quod erat demonstrandum.

19 sept. 2017
Mara Emerraldi

IUBIRI CELESTE

Când fulgii peste noi se ning,
îngerii îşi scutură aripile,
semn că nu ne-au părăsit,
ne poartă-n grija lor
mângâindu-ne gândurile,
cugetul
prin curgerea blândeții,
a strălucirii frumuseții celeste.

Când ninge peste noi
cu fulgi sau cu petale albe,
cu razele sau frunzele de aur,
e semnul îmbrățişării ce vine
din înalturi.

Şi încă
se mai ninge iubire ...

26 feb. 2017
Mara Emerraldi

UNIVERS DE FEMEIE

M-ndrept spre moartea de-a renaşte
neştiind când m-am născut,
că m-am născut
spre-a-mi hrăni dorința de fertilizare,
revărsare molcomă de timp
a ceea ce sunt
- univers femeie.

Şi-atunci,
am voit a mă face zid,
a mă ridica spre 'nalt
rugă,
ce-şi înfloreşte cărămida
cuvânt
- temelia sufletului.

Şi-atunci ... am despărțit
versul
unic
din univers
de a ramas poezie
- femeia.

25 martie 2017
Mara Emerraldi

CÂND TU ... EU TE-OI ...

Mă conturează cu a ta privire
şi naşte-mă în ale tale vise,
când tu,
cutia fermecată,
ca pe-o notă muzicală cânta-mă-vei,
să mă poți scrie din silabele iubirii,
a-ți fi cuvântul ce te-mbată,
crescută sentiment
în pocalul inimii.

Te voi vedea cu-a mea simțire
- un cer imens, senin al unei păsări -
te-oi tălmăci ca pe-o rună,
şi mi te-i ivi prințul poveştii
oprit la capătul copilăriei,
apoi eu,
te-oi răsări soare a Căii cu Caruri
sau fi-vei steaua cailor țintați în frunte,
cu pletele curgând în mângâierea
respirației stârnite.

Tu când
mă vei zămisli vrajă,
eu te-oi
inspira poezie.

7 aprilie 2017
Mara Emerraldi

REFREN

Interzis la blestem,
doar permis la iubire!

Toamna s-o facem
primăvară în fire.
Firile noastre de om - curcubee.
Inimi ce cântă ... cântu-i scânteie.

Din silaba, aceea ... dintâi,
construim amândoi universuri.
Cu ochii de stele mângâi ...
Palpez gându-ți, sensuri şi mersuri
a petalelor roze ce cad din Eden.
Eu vioară, tu flaut ...
partitura-i refren:

Doar permis la iubire!
Interzis la blestem!

4 iunie 2017
Mara Emerraldi

ÎȚI SCRIU, IUBITE

Eu am să-ți scriu, iubite,
distanță de-un poem,
să rupem depărtarea,
cu flori de cer ce cad,
surâs de ploaie umed ...
înfloreşte bogăția
de gânduri - o minune -
ce-aşterni peste smarald!

Îți scriu, iubite, drag,
nectarul sfânt - iubirea,
cu-a macului culoare,
din amfore de lut
sorbi-voi ...
beția-mi ca o mreajă
coboară-n cautarea
cuvântului
'nălțarea-ți din genune.

Am să te rog, iubite,
în lacrima-mi ce cade
s-ascunzi nemarginirea
cu bucurii celeste ...
sub sânu-mi stâng
aşeaz-o
fior de viață muzei
- o pheonix purpurie
ce zboru-şi odihneşte,
în pomi albiți de flori.

5 iunie 2017
Mara Emerraldi

BASMUL FLORII DE MAC

Din poala nopții s-a desprins un mac,
înroşit din râsu-i ridicat spre soare.
În roşul macului, azi, sufletu-mi îmbrac,
pe-a zilei cale presăra-voi magia de culoare.

Basm selenar - măsura cea de zâmbet,
ajunsă sângeriu când se revarsă-n zori.
Scriu timpul cu paşii vieții - umblet -
În fast de sărbătoare şi splendori.

De drag slujitu-ți-am o viaț-al tău poem,
În valsul cerului dansat-am lin cu vântul
Mirare am fost poetului boem ...
Arc peste timp-sprâncenă ... eu, cuvântul.

Un mac - podoaba unei căni de lut.

16 iunie 2017
Mara Emerraldi

JOCUL LUMINILOR

Mă privea tăcut, pe furiş,
de după ram
cum creşteam din pământ 
în verdele ierbii
legănată ori cântată
de vânt,
Soarele.

Ridicam culoarea cicorii
pe-ntinsul senin,
zâmbind speriam norii,
ridicând neliniştea apei
pân' la pacea dintâi,
eu,
primeam drept răsplată
mângâieri tandre
a brațelor de aur ...
îmi şoptea:
,,mai rămâi'', ,,mai rămâi'',
Soarele.

Pierdută plăcut în lumina de astru,
regăsitu-m-am
reflectată-n cuvântul ce sunt,
Scânteie.

23 iunie 2017
Mara Emerraldi

CÂNTEC CU SLOVĂ

CÂNTEC CU SLOVĂ

Cânta-voi cu slovă,
şi-am să spun în vorbă,
sufletului leac,
cântul când mi-l fac,
el, voiesc să-mi placă
- haină ce mă-mbracă,
într-o melodie
vis ca şi-alifie.

Pe brațe-am să-mi pun
vântul de-l adun,
mă ducă în sus
unde-i gândul dus,
să-i urez de-l prind:
să-l văd înflorind,
răsfățat de soare
'n auriu culoare.

Am să-mi pun, apoi,
din poiene noi,
puf de păpădie,
aripi voi să-mi fie,
mă ridice-n zbor,
mă urce la nor,
ăla care plânge,
de spală şi unge,
curăță, răsfață,
Pământul cu viață.

A teiului floare
cu mirosul care
înalță la cer,
cu mare mister,
orişice simțire,
orice dar din fire,
îl las să mă poarte,
să îmi facă parte,
de dor ogoit,
care m-a muncit,
zile, nopți întregi
în post şi-n câşlegi.

Poiana cu floare
va pune culoare,
cerul azuriu,
în zori pirpuriu,
amurg, sângeriu
ajuns vinețiu,
alb de margarete,
la fete în plete,
roşul macului,
floarea câmpului
şi a dorului.

Cântu-mi de-o răzbate
pân' la miazănoapte,
ori la miazăzi
de-l veți auzi,
să ştiți de-l primiți,
slova-i de-auziți,
teiu' mreje-o-ntinde
şi vă va cuprinde
'n vers melodios
glăsuit duios.

10 iulie 2017
Mara Emerraldi

STARE

Ca statuia împietrită,
De iluzii amorțită ...
Timpul, vremuri a creat
Vremuri, ceas de reparat ...

Ce-i în spate e trecut
Omu-n roata de demult,
Cu vorbe neterminate,
Unități de timp călcate ...

Cuvinte gata să spună
Tot ce sufletul adună,
Cât, pe unde a umblat,
Când dormit-a ce-a visat ...
..............................................

- Vino, vântule, m-adie,
Răsuflarea-mi reînvie!
Leagănă-mă ca pe-un mac,
Ca pe-o frunză de copac!

Firul macului presără,
Să-nroşesc câmpul de vară,
Lacrima-mi curgă petale,
Peste verdele din vale.

Mă vrăjeşte cu o boare,
'Nalță-mi sufletul spre soare,
Aripi roşii să-mi deschid,
Universul să-l cuprind!

La un corb îmi du tăcerea,
Pana-i neagră scrie-mi vrerea,
Să-mi deschidă larg portal,
Pasu-mi calce în astral ...
........................................................

În balans se-nvârte roata,
Când la stânga, când la dreapta ...
Deapănă firul născut,
Om prin lume ce-a trecut.

Ca alean fiindu-i vântul,
Frate bun, ştiindu-i gândul,
Vântul, dorul, visele,
Măsurându-i clipele ...

6 august 2017
Mara Emerraldi

URMA GÂNDULUI

URMA GÂNDULUI

De la naştere,
un gând
de a lua crucea la spinare,
de-atunci
se trăieşte în umbra ei.
Accepțiune
cu zvârcoliri de răzvrătire,
contopire cu umbra
ajunsă iubire necondiționată.
O ciudățenie e faptul că
sinusoida vieții
- urcuşuri, coborâşuri -
face
să se încheie un ciclu,
adică,
un cerc.
Un cerc, altfel,
cu ,,a fi'',
,,pe muchie de cuțit''
cu vârfuri ascuțite
- ironie deplină,
să se ajungă
- zice-se:
,,pe cele mai înalte piscuri''.

Pâna la urmă
nu mai e umbra,
nu mai e umbră
nu mai e crucea,
nu mai e crucea
nu mai există
,,sunt''.
Până la urmă ramâne ...
urma ...
a cercului ce-am fost.

17 august 2017
Mara Emerraldi

TĂCEREA MACULUI

ĂCEREA MACULUI

Cum cântă vântul şi-i dansează
Tot câmpul înflorit de maci!
Gingaşa floare, ea visează
Cum îi spui versuri, deşi ...
- Taci!

I-mbrățisează larg safirul.
Trece un nor căruia-i placi,
Îşi stoarce lacrima pe firul
Îmbujorat. Un zâmbet roş şi galeş ...
- Taci!

Smaraldului ce te-nconjoară
Culoarea inimii îi faci.
Cântul îți este de fecioară,
Muzica liniştii când ...
- Taci!

O mân-ntinsă îi atinge,
O mângâiere de stângaci.
Floarea petalele îşi frânge
În palma-i piedestal, şi ...
- Taci!
........................................................

Tabloul plin - o simfonie,
Înalța ruga purpurie
La înger paradisiac,

Eliberează din robie
Sufletu-mi, vorba-mi reînvie
Prinse în bolul lui ... tic ... Tac.

19 august 2017
Mara Emerraldi

DE NOI

E-atâta vară de tine,
umplută cu înalt de safir ...
De mine e atâta verde,
încât,
Veşnicia m-aşterne în şir,
roşii petale.
Univers de lumină zămislit din
Cuvânt
- Rai revarsând note sonore -
Slava mă-mbracă-n muzică
- Oda iubirii -
răspund cu reverberația pulsului,
a singurei strune a inimii
- vis auriu de toamnă
lungă,
a ochilor cugetători ce nasc stele
de noi începuturi
... de verde
cu petale de roş
într-un înalt de safir ...
Completare
... de noi!

27 august 2017
Mara Emerraldi

FILOSOFIA LUI UNU SAU ELUCUBRAȚII DESPRE 1

Unu e 1,
pare simplu, singur
totuşi
unu e compus din doi.
Matematic vorbind,
1 + 1 = 2
şi numai iubirea face ca
unu plus unu să fie tot ...
unu,
doi fiind în unu,
adică
doi sunt unul,
unul făcut din doi.
Matematic vorbind
2 : 1 = 2,
totuşi
două inimi
împărțind
o iubire,
( nu se poate scrie
,,2 inimi'',
,,1 iubire''
- e o diferență)
aceeaşi iubire,
fac, paradoxal,
tot
unu,
- aceasta
împărțindu-se
nu se divide.
...
numai astfel
Iubirea,
deşi, se împarte,
adună
şi chiar
înmulțeşte
... tot întru unu.

E-atât de simplu
ce pare complicat,
când se amplifică
mult se simplifică!

27 august 2017
Mara Emerraldi

ASCULTĂ

Ascultă,
aceleaşi vorbe am să ți le spun,
şi-am să te mint frumos ca altădată,
dorirea voi să-ți fiu, licoarea aşteptată,
în ora ta de aur, secundele-ți adun.

Ascultă,
vorba-mi să îți fie ziua cea senină,
în zările întinse, voi, tu, să mă găseşti,
să-ți fiu bobocul sângeriu ce-l înfloreşti
sau frunza ruginie căzută pe inimă.

Ascultă,
în tine, zideşti facerea mea - coreu,
cum inima-ți floarea în roş încinge,
o patimă de foc ne arde, ne prelinge,
în ceasul metafizic spre-a fi unul mereu.

Ascultă,
clădi-vom nisipul nostru de timpuri arămit
ca o ivire ruptă din mirare,
aceeaşi inspirare - respirare
-a petalelor de jar ce-au 'nsuflețit un mit.

2 septembrie 2017
Mara Emerraldi

TU OM

Trecută-i Golgota gândurilor
într-un joc în care
legarea visului la zid
creează drumul către dragoste.
O, tu, om,
om din colb botezat,
ajuns de nimic,
reuşit-ai să-ți faci picioare din suflet
să urci pân' la cer,
şi-acolo să-ți oferi lacrima
întru curățirea bucuriei.

Hei, tu, om
trimite-te descoperire nouă,
ca un alt anotimp de primăvară!

26 ianuarie 2017
Mara Emerraldi

PIATRA

Să asculți piatra,
ea pare mută
tăcerea ei împietrită
vorbeşte
pentru cei ce-o ascultă.

Din piatră seacă
bradul
viața-şi hrăneşte
se-nalță mai mândru,
piatra-i prieşte.

Piatra ia chip
dacă ştii s-o mângâi
asceții
capul şi-au pus, tot pe ea,
căpătâi.

Piatra-n vechime
toiagul o crapă
din firu-i de apă
un popor se adapă.

Piatra-tăbliță
cuvântu-a primit
în zece porunci
de atunci
ea şi noi, le-am păzit.
.........................................
După cuvânt a fost piatra
cu valoare şi ea
la fel de puternică,
prețioasă,
numită ,,încercarea''.

Amuletă
sau piatră aşezată la cap.
,,Lapis philosophorum''
,,El Iksir'' căutat ...

18 august 2017
Mara Emerraldi

IUBIRI CELESTE

Când fulgii peste noi se ning,
îngerii îşi scutură aripile,
semn că nu ne-au părăsit,
ne poartă-n grija lor
mângâindu-ne gândurile,
cugetul
prin curgerea blândeții,
a strălucirii frumuseții celeste.

Când ninge peste noi
cu fulgi sau cu petale albe,
cu razele sau frunzele de aur,
e semnul îmbrățişării ce vine
din înalturi.

Şi încă
se mai ninge iubire ...

26 feb. 2017
Mara Emerraldi

ÎNTREBĂRI

Plăpânzenie atât de puternică
care sfidezi întunericul,
ce-ți potolesti setea 
şi prinzi viață din apa gheții
ca o rugă a inimii,
răsarit de iubire,
bastion pentru trecerea lui Cronos,
cine eşti tu?

Înțelepciune
îți ai izvoarele
în albul ghiocelului,
răsărit din pământul
cuprins de vifornițe
şi urlet de lupi hămesiți?

4 martie 2017
Mara Emerraldi

DE DOR

Dor de albastru,
dor de senin,
după mult tulbure,
atâta chin ...
Dor de culoare,
dor de frumos,
dor de speranță,
de drum luminos ...
Dor de petale
de-un alb - gingăşie,
de macii în flăcări
în raze, o mie.
Dorul de viață,
de copaci ce-nfloresc,
dorul de dor,
de tot ce-i firesc ...

10 martie 2017
Mara Emerraldi

LACRIMEI

Din durerea lacrimei
storc gândul ce păstrează
profunzimea iluziei.
Magie sau vis,
vis sau magie,
acolo, unde la graniță
culorile sunt furate de iluzie,
singură doar ea,
lacrima fiind reală,
ce poate şterge chipul măştii,
şi multe altele,
dar...
nu chiar toate.
Nici visul,
nici magia nu rămân aproape,
numai căldura lacrimei,
ce-n vremi va curge nentrerupt...

Naştere de stele
de frumusețe şi sclipirea.

5 martie 2017
Mara Emerraldi

ADAGIO

Cu o forță universală
timpul,
lent, lent,
perseverent,
spart-a placenta,
loc de plămadă al
cuvântului,
de s-a făcut lumină.
Din pulbere de stele,
trup de humă dăltuit-a,
iar din văzduh
privirea a rupt duhul,
ca pâinea ce-a fost frântă,
înmulțită prin împărțire,
hrană
timpului din noi
să îl dureze.

Adagio ...

19 martie 2017
Mara Emerraldi

FINAL RETORIC

O, de iubire cât mi-e sete,
De cât frumos este în ea cuprins,
De mângâierea vântului în plete,
Cireşul înflorit ce peste mine-a nins!

Vai, cât mi-e sete de iubire!
,,Floare albastră'' spusă-n şoapte,
Din curcubeul plin de nemurire
Ieşit-a un tablou - opera firii-n noapte.

Izvorul clipelor de altădată
Ajuns-a de demult un dor scăpat,
Iar toată fericirea-ncununată
Strânsă-i în vas de lut, un vas crăpat.

Această lume e demult apusă,
Nici lupii nu mai urlă în pustiu.
Durerea ca o zdreanța e ajunsă,
O, basm ferice, din tine ce să scriu?

Rămas-a setea să-mi cutreiere ființa,
Să fie hrană rodului din toamnă.
Spre-nțelepciune-mi este năzuința ...
Iubirea ... fericirea ... ce înseamnă?

20 martie 2017
Mara Emerraldi